ASJC va prezinta: Ziua Tanarului Jurnalist!

ASJC – YouthPress Romania te invita marti, 17 noiembrie, la evenimentul care te invata ce inseamna jurnalismul: Ziua Tanarului Jurnalist! Avem trei evenimente din care poti sa te inspiri.

1. Daca vrei sa afli totul despre ce inseamna “Tanar Jurnalist in Romania” si sa inveti cateva tips and tricks in jurnalism, atunci esti cel pe care il asteptam. Te invata Liviu Avram, de la Adevarul si te sfatuieste Mircea Toma, de la Catavencu.

Ce? Training “Tanar Jurnalist in Romania”
Cand? Marti, 17 noiembrie, intre orele 10.00 – 13.00
Unde? Clubul Taranului Roman.

2. Daca vrei sa si experimentezi munca de jurnalist pentru o zi, atunci trebuie sa vii la workhop-ul nostru. Toate articolele redactate vor fi publicare in numarul de decembrie al revistei Stud-Life. Workshop-ul va fi facilitat de echipa redactionala a revistei “Stud-Life”.

Ce? Workshop “Scrie pe bune! Scrie in Stud!“
Cand? Marti, 17 noiembrie, intre orele 13.30 – 17.00
Unde? Clubul Taranului Roman (zona Piata Victoriei) – vezi harta.
3. Primele doua variante nu te atrag, dar esti foarte curios sa vezi cum arata si cum se lucreaza intr-o redactie? Hai cu noi atunci in vizita la Catavencu, Sanoma Hearst si Europa FM! Vei avea ocazia sa pui si intrebari jurnalistilor care lucreaza acolo.

Daca ti-am atras atentia, intra pe www.asjc.wordpress.com si vezi ce trebuie sa faci ca sa participi! Hai sa aflam impreuna ce inseamna meseria de jurnalist!

Evenimentul face parte din festivalul Unifest.

mic tratat despre rahat – Dumnezeul “R”

O discuție asupra provenienței lui „R” este menită în mod natural unei abordări obscene și poate chiar unui dispreț superficial din partea celor care sunt credincioși într-o formulă teologică de creare a lumii și în același timp unui scepticism profund din partea celor care sunt atei sau nehotărâți în ceea ce privește astfel de credințe profund personale.

Voi folosi în continuare ideea de „Dumnezeu” cu sensul de entitate creatoare a tot ceea ce există. Orice adăugare gnostică la acest simbolism facil ar îngreuna demonstrația fără a determina o eficiență crescută a argumentării. În consecință pentru ceea ce încerc să fondez mă voi folosi doar de această definiție simplistă a conceptului divin – „ceva ce a creat tot ceea ce este și/sau există în jurul nostru”.

„R” poate fi apropiat de divin prin relația intrinsecă pe care încă de la început divinul a stabilit-o cu omul – acesta fiind clădit după trupul și asemănarea Lui. Astfel aceeași întrebare pe care și-o pune Millan Kundera în cartea sa de referință – „Insuportabila ușurătate a ființei” o ridic și eu aici și anume cum putem împăca ideea de divinitate cu ideea de murdărie.

În ce măsură suntem satisfăcuți de o idee creaționistă cu privire la Univers și tot ceea ce există atunci când constatăm că nu trebuie să avem un demers argumenativ foarte profund pentru a sesiza printre lucrurile create antiteza lor și deci în antiteză cu materia – antimateria, și opozându-se curățeniei și ordinii, mizeria și haosul.

„R” instanțiază în ființa divină posibilitatea de ratare a creației sau de necesitate a murdăriei. Dacă considerăm valid raționamentul conform căruia Dumnezeu a greșit nu ne vom putea opri în a considera că suntem rateuri ale creației ci prin extindere că indiferent ce scop ne-am propune spre a ne coordona viețile, acest scop este unul eșuat încă din proiect (fiindcă din start nu am fost creați cu un scop sau cu posibilitatea de a avea un scop). Pe de altă parte raționamentul acceptabil din punct de vedere al scopului și al unei ordini universale este acela în care divinitatea a considerat necesară murdăria și deci „R”.

Acesta este momentul în care pentru a putea gândi murdăria trebuie să  considerăm ca fiind demonstrată ideea conform căreia Dumnezeu are o parte „R”.

În termeni de necesitate odată stabilită această relație „R” – Dumnezeu ceea ce ar trebui instaurat este raportul de putere ontologică a lui „R” față de Dumnezeu și deci despre ce tip de necesitate vorbim. O necesitate interioară sau una exterioară?

Mai departe o să utilizez semnul „D” pentru Dumnezeu și „O” pentru ontologic. Astfel problema lui „R” este aceea de incluziune în sfera lui „D” sau de necesitate în afara lui „D” și mai mult în sfera lui „O”.

Considerând că „O” include „D” și determină „R” ajungem la ideea controversată că increatul coordonează creatorul și creația. Bunul simț ne interzice să vedem astfel lucrurile. În consecință raportul este de „D” include „O” și  acesta din urmă determină „R”. De aici deducem că ontologicul contaminează divinul prin „R” aducând în „D” necesarul „R”. În aceste condiții supralicitarea divinului este convertită în creația lui „R” ca exprimare a urâtului din „O”.

În concluzie sub raport de „D” – „R” termenul liant de legătură este „O”. Astfel „D” este generatorul lui „R” folosind intermediarul „O” – „O” este considerat un spațiu de desfășurare în această analogie coexistând cu „D” în corelație pentru „R”.

Din acest punct deducem fie că „R” este o creație a lui „D” proprietate a lui „O”, fie că „R” este o proprietate intrinsecă a lui „D”, proprietate derivată a lui „O” – astfel această incertitudine incomodă de raționament nu o pot descifra în lipsa unei cunoașteri concrete a lui „D”. În fond lipsa de autenticitate și comunul lui „R” ne face să nu-i acordăm importanță, însă în raport de întemeiere a lui „O” este deosebit de important să cunoaștem proveniența și natura lui „R” – deși am stabilit că „R” este producția lui „D”, orice altă afirmație relațională cu privire la „R” pare să fie un demers eșuat din lipsa de concretețe în justificarea lui „D” cât și a calităților lui „D”.

Maine vorbim despre legatura dintre “R” si prietena / prietenul nostru

mic tratat despre rahat – structura

Pentru o mai mare ușurătate în exprimare voi înlocui cuvântul rahat cu „R” și de asemenea pentru a nu leza cititorul și mai mult pentru a-l preveni voi anunța de acum un limbaj clar și explict în ceea ce privește provenineța murdăriei și a lui R.

Spre o bună înțelegere a textului voi structura tema în trei secțiuni:

1. Dumnezeul „R”
2. Iubita „R”
3. Eul „R”

Primul punct este dedicat legăturii dintre divinitate și „R”, corelând imaginea creatorului cu imaginea sau constructul murdăriei. Aici voi încerca să demistific divinul și în același timp să divinizez murdăria ca element constituent al vieții.

 

Partea a doua tratează legătura între eros / iubire și „R” punând accent pe imposibilitatea apropierii totale a iubitului sau a iubitei în contextul unei murdării a acestora.

Ultima secțiune reprezintă încercarea mea de formulare a unui punct de vedere personal cu privire la temă, aducând tema într-un joc de conjunctură față în față cu propriul eu cugetător. Astfel momentul de tensiune ontologică este pus între paranteze pentru a permite rațiunii să curețe ideile de această îngreunare conceptuală.

Aspectul etic al acestor analogii nu este discutabil având în vedere că acestea servesc ca experiment tocmai pentru sondarea unei etici a autenticității și mai mult a limitelor de acceptabilitate umane în corelație cu „R”.

In continuare voi vorbi despre Dumnezeul “R”… asteptati ziua de maine

mic tratat despre rahat sau discuție asupra inautenticității mizeriei

Am scris aceasta lucrare in anul II si o s-o prezint aici rupta flagrant pe mai multe post-uri. Astfel o sa se stie clar impresia mea despre rahat… in cazul in care aceasta prezinta un interes si in acelasi timp va putea fi clara si relatia pe care o vad intre rahat si alte structuri ale vietii noastre. In consecinta in urmatoarele 3/4 zile o sa cititi lucrarea, tratand diverse aspecte ale rahatului. Bineinteles e liber la comentarii, completari si sugestii… Asa ca introducere:

În lucrarea de față am să ridic problema inautenticității mizeriei. Scopul acestui demers este acela de a face conștientă una dintre cele mai imprecise și în același timp neplăcute situații ontologice caracteristice tuturor: mersul la toaletă.

În consecință „rahatul” este ceva ce în mod direct ne vizează pe toți fie că vorbim de noi înșine, fie că vorbim de prietenii sau prietenele noastre, familia noastră și chiar Dumnezeul nostru. Mai departe încercarea mea va conduce această „murdară demonstrație” spre momentul apoteotic în care apropierea de mizerie va fi atât de insuportabilă încât voi ajunge să mă îndoiesc în finalul acestui eseu de chiar umanitatea mea.

Este ciudat că filosofia ca demers cognitiv a avut și are în permanență un mod de căutare doar ascendent astfel proiectând întrebări și în fond sondând răspunsuri la un nivel ”meta-„. Încercarea mea va presupune sondarea „înăuntru” și în jos spre „fundul” și „pro-fundul” unei adânci mizerii. Deși poziționat într-o flagrantă antiteză cu filosofia consider cercetarea mea ca fiind de tip argumentativ și în același timp filosofică fiindcă în percepția mea cunoașterea mizeriei și a atributelor ei este la fel de importantă ca de exemplu cunoașterea frumosului sau a esteticii.

Mai departe (adica maine veti avea structura pe care o voi urmari in analiza pe care o intreprind)! Sfatul meu este… nu pierdeti Piatra Sociala din ochi!

 

Chermesa de camin…

Salut. Mai mult sau mai puțin familiarizat cu ce înseamnă o petrecere în cămin cred că suntem cu toții așa că ceea ce urmează să vă povestesc cu titlu de „studiu de caz” ne este în fond familiar tuturor. Scopul pentru care aduc în atenție un lucru atât de comun și cunoscut tuturor este pentru a-l conștientiza și poate… doar poate pentru a lua atitudine.

Aseara a fost chef mare! Tot căminul s-a strâns în jurul a doi chitariști și ne simțim bine cu băutură, semințe, chipsuri, glume și mai mult sau mai puțin cu toate ingredientele necesare unei petreceri.

Dimineata. Toti colegii impreuna cu mine dormim cel mai dulce somn posibil. In fereastra se aude batand o adiere de vant cuminte, iar timpul parca a stat in loc. Toti stim ca avem zi libera la facultate si deci si ceasurile sunt date pe silentios, iar paturile noastre sunt pline de euforie si eliberarea unui weekend de Mihaele, Gabriele, Mihaii si Gavrili. Suntem bine.

Usa este trantita de perete de ofiterul de politie din camin la 7 dimineata si astfel suntem treziti, aproape luati de ciuf si tarati afara la sectia de politie a caminului cu cele mai colorate apelative venite din partea organului in functiune.

Ce s-a intamplat? In urma unei sesizari facute de colegii deranjati de zgomotul de noapte, organul a fost trezit, pus in functiune si… dupa ce toata lumea adormise de mult, acesta a venit sa imparta justitia cu o intarziere de cel putin 4 ore.

In consecinta pentru a face rezumatul intamplarilor, noi ne-am simtit bine pana la ora 3, iar la ora 7 am fost adusi in fata justitiei de catre politistul matinal. Desi fapta nu a fost constatata (tulburarea ordinii publice), desi nu a existat o prindere in flagrant, desi un singur politist nu poate sa acorde o amenda in absenta colegului de serviciu, desi pentru a intra intr-o camera de camin este necesara aprobarea administratorului, chiar daca este vorba de politie – sau mandat in cazul acestora, organul constiincios si matinal ne-a amendat pe fiecare cu minimul de 200 de roni pentru tulburarea ordinii publice.

Nu pot decat sa spun „jos palaria”! Politia este in actiune, iar actiunea ei chiar daca intarziata si haotica intotdeauna gaseste un vinovat si il pedepseste!

Studiul, asa cum a fost numit ramane deschis la interpretari si sugestii. Eu ma simt putin dezorientat si dezarmat… Astept deci comentarii si situatii similare – posibilitatea ca impreuna sa schimbam comportamentele abuzive ale ofiterilor de politie din caminele studentesti este mult mai mare.

In aceste conditii nu pot decat sa va recomand prudenta maxima… aveti grija unde sunteti vazuti… puteti fi urmatorul „vinovat” – organul nu doarme, iar atunci cand doarme, se trezeste si eventual va va prinde!

Astept patanii…